Traseu: Busteni – Culmea Zamora (CR) -Culmea Urechea - Sorica – Azuga (?)
24 aprilie 2010
Datele initiale ale participantilor sunt urmatoarele: Andrei si Olga; cea din urma cu meniscul in asteptarea unei interventii chirurgicale, asa ca aveti mila pentru timpii scosi.
Cat despre starea vremii, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Ne-am bucurat ca nu ne-a udat deloc, ca nu ne-am intalnit cu ursul si ca zapada a putut fi trecuta cu pasul, fara multe ocolisuri; singurul dezavantaj, daca nu era zapada, era noroi, asa ca am tot mutat din loc in loc cate 3 kg pe fiecare bocanc.
Plecarea am facut-o din gara Busteni, pe la ora 11:00. Nu a fost nevoie sa iesim in DN1, am mers spre sud (inspre centrul orasului) paralel cu linia ferata, aproximativ 50 m, pana la prima sosea – acum in reconstructie (trecerea peste calea ferata este semnalizata cu bariere). De aici, drumul asfaltat coteste S-E – sunt indicatoare dese spre Castelul Cantacuzino, asa ca nu ai cum sa te ratacesti. Paraul Prahova l-am traversat peste un pod betonat si dupa atata mers ca-n palma, drumul incepe sa urce usor. Pastram soseaua pana dupa cladirea fostului spital de boli nervoase, iar pe prima strada la stanga parasim drumul asfaltat, intram pe drumul pietruit si urcam 10 minute pana la marginea padurii.
Urmeaza unul dintre putinele locuri unde trebuie sa ai grija la traseu. Drumul se bifurca: spre stanga se ajunge in Valea Fetei, asa ca noi am urmat poteca din dreapta (spre Groapa de gunoi), prin spatele caselor din Busteni, printr-o padure de conifere.
De aici totul decurge lin, fara alte bifurcatii, trebuie numai sa ramai pe drumul principal. Si, pentru ca suntem natie de protectori ai naturii, ne insotesc pe marginea drumului stivele de lemne, iar padurea incepe sa se rareasca.
Mai trecem de cateva curbe si in partea stanga am vazut o ciudatenie cu avertizare de acces interzis. Arata ca o megabomba sau un decor din "Lost", dar nu am reusit sa aflam vreo poveste despre ea.
La un moment dat, pe langa cresta de est a Bucegilor zarita printre brazi, in partea dreapta a drumului va rasari imensul munte de gunoi al localitatii. Depasiti momentul, ca „splendoarea” o sa va mai iasa in cale dupa 10 – 15 minute de mers lejer. Curand, dupa aceasta ultima intrevedere, dupa ce am traversat un podet ingramadit, am ajuns la o intersectie – aproape de ideea de sens giratoriu, unde atentia ne-a fost captata de o veche constructie, o cladire din barne negre, cu un etaj.
