Baiului - Prin valea Rea si Cumpatu

Nu mai ajunseseram in Muntii Baiului din primavara (http://padure-nebuna.blogspot.com/2011/10/zi-de-primavara-in-baiului.html), asa ca se impunea o vizita de toamna mai ales ca le observasem hainele frumoase cu doua saptamani inainte, la o coborare pe Piciorul Pietrei Arse. Am ales varianta: Sinaia – Valea Rea – M-tele Cumpatu. Luasem initial in calcul coborarea pe Piscul Cainelui dar am ales ca pe aceea sa o strabatem in viitor, venind dinspre Secarie. Nici acum nu stiu daca a fost cea mai inspirata dintre posibilitati, insa, cu siguranta, a avut farmecul ei.
Ca documentatie am folosit cartea domnului Mihai Ielenicz de unde am printat descrierea  traseelor si harta. Este bine cunoscut faptul ca traseele din Muntii Baiului sunt sarace in marcaje (“sarace” fiind un termen bland), cele mai folositoare ramanand tot semnele forestiere ce marcheaza drumurile spre creasta. Acesta ar putea fi considerat avantaj, deoarece excluzand zumzetul ATV-urilor de cum trece zapada pana incep scolile, in restul timpului este destul de liniste, aspect pe care nu poti sa-l reclami la fratii mai mari, Bucegii.
Si uite asa, in 23 octombrie 2010 Olga si Andrei au pornit prin M-tii Baiului in cautarea culorilor ce numai toamna stie cum sa le potriveasca pe frunzele copacilor si prin fanate. Chiar daca traiesc in umbra vestitilor Bucegi sunt precum apele adanci: extrem de sfiosi si linistiti la prima vedere si totusi atat de palpitanti cand ii parcurgi la pas. In plus, acum erau gatiti de sarbatoare: foiasele se inspirasera din carnalul brazilian, pe cand coniferele reuseau sa pastreze o aparenta tinuta office.
Sa revenim la momentul plecarii: stabilisem, de cu seara, sa “prindem” microbuzul de 6:00. Anterior am observat ca este cea mai buna solutie, pana la 8:30 suntem in traseu. Dar, n-a fost sa fie, oboseala acumulata si-a spus cuvantul, am ratat microbuzul de 6:00 si l-am prins, la mustata, pe cel de ora 7:00 (o ora conteaza mult cand se insereaza devreme).
Ajungem in gara Sinaia dupa 9:20, ne echipam si, la indrumarea unui localnic, o luam spre nord (Busteni). Dupa aproximativ 800 m, pe dreapta, la confluenta raului Prahova si paraului V Rea, ne indreptam spre intrarea pe Valea Rea. Podul de piatra peste Prahova din descrierea traseului nu mai este practicabil

Dupa ce parasim soseaua, intram prin santierul in care se executau lucrari de amenajare la confluenta dintre Valea Rea si Prahova, loc prin care ne-am putut strecura sub privirile adormite ale muncitorilor din zona. Toamna se instalase hotarat in padure iar paleta de culori afisata garanta ca spectacolul va fi  frumos, noi deocamdata indeseam pasii sa scapam de elemental urban.