vineri, 14 mai 2010

Reintoarcere in Ciucas prin Portile Bratocei

Traseu: Pasul Bratocea – Saua Tigailor – Vf. Ciucas – Tigaile mari (BR) – Saua Tigailor (CR) – Pasul Bratocea (BR).
Cum trecusera deja doua saptamani de la precedenta tura, normal ca mi se facuse dor de duca.
Traseul era de mult stabilit impreuna cu prietenul Florin, dar asteptam ocazia sa prindem ceva vreme prielnica.
Vineri prognozele erau ok asa ca am hotarat ca sambata 8 mai sa tragem o vizita in Ciucas : Florin, baiatul sau Alex si eu.




Traseul porneste din Pasul Bratocea, granita dintre judetele Prahova si Brasov. Pana aici drumul este clar, Bucuresti – Cheia –Pasul Bratocea. Am plecat pe la 7 din capitala si am ajuns la „start” in jur de 10,30.



Sa nimeresti „intrarea” in traseu, este simplu: urmezi drumul forestier din dreapta soselii
care duce la releul TV. Si de aici ai doua modalitati de abordare: urmezi coturile sau tai abrupt serpentinele. Alex, minorul trupei dar sportiv de performanta, era la prima tura mai “serioasa”, asa ca s-a simtit ca mielul scapat din tarc, alerga de colo colo, suia fiecare piatra mai rasarita, fara sa asculte sfat de „om intelept”, ca 8 ore de traseu presupun dozarea efortului.
Revenind la traseu, dupa aproximativ 10 minute de la plecare iesim din padure intr-o poiana larga care ne rezeva primul contact cu imprejurimile. In stanga drumului se afla Stana Bratocea, undeva spre dreapta ( N-NE) se pot observa releul TV Coltii Bratocei iar in departare (E) ne faceau cu ochiul Coltii Zaganu.



Cum spuneam, nu ne-a plouat, dar spectacolul oferit de nori a meritat toate bataturile. Se alergau pe cerul albastru (ii pot spune albastru de Ciucas), se grupau, apoi, ca din intamplare, se desparteau oferind jocuri de lumini si umbre fascinante. De altfel toata tura am fost vrajit de ei, spre disperarea lui Florin , dar spectacolul era de mare clasa.



Si pentru ca eram numai intre baieti, ne simteau tentati de o abordare corespunzatoare a traseului, asa ca am taiat cat am putut serpentinele pana la releu, lucru care a solicitat ceva efort - dar fiind la start aveam de unde. Oricum, am presarat drumul cu pauze pentru fotografii, ne refaceam rapid iar peisajul impunea sa fie admirat. Pasari si triluri, animatie in iarba si un brad „incarcat” de veverite. Initial, Florin a observat doar una, dar la o analiza amanuntita am descoperit ca era petrecere (4-5 exemplare se alergau printre cetini). Nu au stat la fotografie si nici nu m-am apropiat prea mult pentru ca le-as fi intrerupt din “treaba”.


Lasam natura sa-si urmeze cursul si taiem drumul forestier pana la poarta releului. De aici se continua in partea dreapta pe o poteca cu marcaj BR. Urcusul este destul de abupt si hotarat pana sub Coltii Bratocei unde am ajuns pe la 11,10 .



Poteca tine in continuare pe partea de rasarit a Culmii Bratocea dar, pe masura ce padurea se rareste, incep sa apara formatiunile de stanci specifice Ciucasului. Mai intai Poarta Bratocei, mereu deschisa drumetilor, pentru ca in dreapta, putin mai in vale, sa se observe niste formatiuni stancoase despre care am citit ca s-ar numi “Harca din Bratocea” (presupun ca este formatiunea din dreapta, primul colt din stanga), daca ma insel imi cer scuze.



Continuam sa urcam pe drumul din ce in ce mai abrupt. Si in aceasta portiune serpentinele pot fi taiate, dar numai daca preferi o abordare pieptisa. Si de data asta ne bucuram de priveliste: in stanga (NV) Muntele Tesla impadurit si cu un brau de grohotis la baza iar mai departe spre SV Muntii Baiului si Bucegii in plan indepartat.



Apar primele pete de zapada dar si primele branduse frumoase deoarece pana acum toate celelate care ne-au iesit in cale erau trecute.


La ora 12,45 trecem pe sub Varful Bratocea pe Culmea Tigaile Mici. Ne asteptau Vf. Ciucas, Babele care nu se satura niciodata de stat la sfat si Tigaile Mari. Trebuie sa spun ca inaintea noastra plecasera in traseu din Pasul Bratocea inca doi baieti cu care ne-am tot intalnit pe drum. In rest, pana in acel moment, nu vazuseram pe nimeni si chiar ne miram ce putina lume merge sambata in Ciucas.


In Saua Tigailor am ajuns la ora 13. Aici intalnim o rascruce, traseul nostru (BR) intersectandu-se cu cel care vine pe sub Tigaile Mari si merge spre Tesla (CR).


Traseul pe care ajungi in Saua Tigailor venind dinspre Cabana Ciucas pe CR este folosit de aceia care vor sa ajunga in Vf Ciucas si sa foloseasca pentru coborare BR, pe langa Babe si Tigai. Ajuns in aceata zona am vazut ca se marise concentratia de popoare pe bucla ce inconjoara Tigaile Mari si duce la varf.
Cat despre poteca noastra, un abrupt cu diferenta de nivel de 200 m pe care l-am urcat in 45 de minute. Noroc ca puteai sa te opresti invocand contemplarea privilestei (cei care revin in Ciucas stiu despre ce vorbesc). Este unul dintre punctele de unde poti identifica, fara greseala, pe stanga potecii Turnul Goliat si imediat langa el Turnul Rosu.


Nu as fi renuntat nici la vederile din dreapta: Tigaile Mari si Culmea Gropsoarele-Zaganu. Norii asigurau in continuare acea constanta ce te incuraja sa mergi mai departe si sa multumesti pentru spectacolul oferit.


Si-am ajuns la destinatie, in Varful Ciucas (1954m), pe la ora 14:00. Bucurosi, eram ca ultimii oameni de pe pamant – asa credeam in acele prime minute, asa ca fiecare s-a apucat de activitatea preferata. Eu de panoramat si prins imagini, Florin si Alex de pregatiri pentru masa (de o ora si ceva numai despre mancare vorbeam). Las imaginile sa vorbeasca.



Dupa ce am fotografiat „esentialul”, m-am linistit si ne-am asezat la masa. A fost momentul bucuriilor simple: desfacutul unicei beri carate pana sus, savuratul licorii si risipirea de priviri multumite catre toate directiile (explicatia oficiala: nu cumva sa treaca vreo umbra si s-o ratez).




Imi permit o parafrazare: sa iei masa sus pe Ciucas sambata la ora 14 J si apoi sa nu-ti mai pese de saptamana ce urmeaza... asta da ideal. In timp ce noi eram ocupati, incepuse lumea sa se adune, asa ca, la un moment dat, cei 2 m² s-au dovedit total insuficienti:; s-a ajuns la intelegerea tacita, intrai in „perimetru”, faceai o poza, apoi eliberai incinta pentru cei care asteptau. O singura pereche a facut nota discordanta: si-au aranjat gospodareste izoprena, sacul de dormit si au culcat copilasul. Rupt de oboseala (la 5 ani ajunsese acolo pe propriile lui picioare), a dormit fara sa-i pese de agitatie sau zgomote.





Popasul nostru s-a prelungit cam o ora, am mancat, povestit, privit... Alex era fascinat de ce vedea, asa ca si-a promis sa nu fie singura iesire cu noi pe munte. Insa, pentru ca toate au si un moment final, dupa expirarea timpului de odihna, a trebuit sa ne luam picioarele in spate – dar tare am mai fi ramas acolo sa vedem cum apune soarele. Cum nu se putea fara o fotografie de grup, i-am rugat pe cei cu care ne-am tot intersectat din Bratocea pana sus, sa ne imortalizeze (folosea si ca dovada acasa, la neveste). Ne-am urat de bine, am salutat lumea si am revenit pe BR, spre saua de dupa Tigaile Mari.


Coborarea este prin definitie mai omenoasa, asa ca ai „loc” sa te bucuri de stancile din Ciucas (mult mai spectaculoase si mai dese decat pe alte carari batute): Babele la Sfat, Tigaile Mari. La un moment dat, poteca merge cativa zeci de metri pe un torent care acum era acoperit de zapada si pe care noi l-am coborat abrupt din dor de adrenalina. Nu au lipsit sfaturile lui Florin pentru Alex despre cum se merge in traseu (spatele nu se intoarce 180 de grade cand esti in mers, te opresti cand vrei sa vezi o tinta indepartata, privirea se coboara des la drum si nu se alearga pe pante – doar daca ai ursul pe urme... notiuni de baza).



Dupa o ora de la plecare, pe la ora 16:00, am ajuns in saua larga de sub Tigai unde am intersectat drumul marcat BR, care vine din Saua Tigailor. L-am urmat si noi si am trecut pe sub Culmea Tigailor pana in sa.


Pana in Valea Cetatii Tigailor simti ca esti in coborare, este exact ce-ti doresti, dar imediat urmeaza si urcusul pana in sa, urcus nu tocmai placut cand esti curtat de lenea de dupa-amiaza si cele cateva ore anterioare in care ai tot mers. Alex incepe sa se resimta, da semne de oboseala, dar data viitoare sigur isi va aminti despre dozarea efortului J. Din fericire, nu ne alearga nimeni, (mos martin a fost intimidat probabil de asa aglomeratie) deci ca am luat-o catinel. Nici aici nu lipsesc repere stancoase, pe dreapta impresionantele turnuri ale Cetatii, pe stanga deschiderea vaii. Cum trecuse ora de varf din trafic, singurii cu care ne-am intalnit pe drum au fost cei doi colegi de la inceputul traseului.


Se mai scurge o ora si intersectam BR, de unde urmam acelasi drum ca la venire. Printre modificarile suferite de peisaj notam doar norii care se adunau hotarat; Varful Ciucas si Culmea Gropsoarele fiind deja sub stapanirea lor.


Niciun fel de eveniment nu a tulburat coborarea pana in Pasul Bratocea, asa ca singurele pauze scurte au fost strict pentru fotografii – decorul inspira caci lumina filtrata peste padure nu este intamplare banala pentru ochiul antrenat cu betoanele orasului.
Si totul s-a incheiat la 19:30, momentul in care ne-am intors la masina lasata in Pasul Bratocea..




Au urmat telefoanele catre cele care ne asteptau acasa si promisiunea reinnoita a lui Alex ca va mai veni cu noi in ture. In Bucuresti am ajuns pe la ora 23, si am avut grija sa-i povestesc Olgai despre drum (ea a lipsit de la tura din cauza problemelor cu meniscul) neuitand sa accentuez partea cu norii – beneficiam de suport foto si vorbe proaspete din belsug.
Cat despre povestea transpusa in vorbe scrise, spun atat, a avut o contributie substantiala.

Alte fotografii puteti gasi aici:
https://picasaweb.google.com/107989980048336381597/BratoceaCiucasMai2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu